CimpanZeul

Eram elev în clasa a IV-a. Abia împlinisem 11 ani. Mama tot îmi spunea că există Dumnezeu și că El l-a creat pe Om.

Într-o zi, la ora de Zoologie, doamna învățătoare „Maimuța”  insista că am fost creat de Cimpanzeu! Mă pune să repet afirmația. Mă opun; mi se părea absurd să descind dintr-o maimuță!

Văzînd că nu mă poate convinge, doamna cheamă un ”Cimpanzeu”… care încearca să mă oblige să afirm ce vor ei! Degeaba! Mă încăpățînez și nu scot un cuvînt. „Cimpanzeul” mă lovește. Eu rabd și tac. Mintea mea de copil nu pricepea cum oameni, aparent întregi la minte, pot crede că ei sunt urmași ai unei maimuțe. La un moment dat, am fugit acasă, nu am mai suportat acea nedreptate!

Auzi, să descind din Cimpanzeu! O fi și ăsta vreun zeu? Poate zeul Cimpan?! Oricare ar fi fost acesta, atunci nu pricepeam mare lucru.

Acum însă știu, Cimpanzeul a fost zeul celor ce exagerează și răstălmăcesc evoluționismul. De ceva timp, și ei au început să se îndoiască de zeul lor!

(Întîmplat în 1959 la Dănila, povestit în 1988 la Iași).