Cunoaște-te mai întâi pe tine însuți!
Câteva întrebări pe care merită să ți le pui înainte de a porni pe drumul dezvoltării personale
De-a lungul vieții am înțeles că dezvoltarea personală nu începe neapărat cu planuri mari, obiective ambițioase sau dorința de a deveni altcineva. Cred că începe mai simplu: cu câteva întrebări sincere pe care avem curajul să ni le punem.
Nu am toate răspunsurile. Dar experiența m-a învățat că este important să nu încetăm să căutăm.
1. Cine sunt eu?
De multe ori ne întrebăm mai întâi „Ce vreau să fac?” și abia apoi „Cine sunt eu?”. Eu cred că ar trebui să începem invers.
Cum poți ști ce îți dorești cu adevărat dacă nu te cunoști suficient?
Privește-ți viața cu sinceritate. De unde vii? Ce te-a format? Ce valori te călăuzesc? Ce ai învățat din trecut și ce ai schimba astăzi?
Cine ai fost ieri, cine ești astăzi și cine ai vrea să devii mâine sunt trei părți ale aceleiași povești: viața ta.
2. Ce îmi doresc cu adevărat?
O întrebare simplă, dar nu întotdeauna ușor de lămurit.
Avem atât de multe dorințe, idei și planuri, încât uneori nu mai știm de unde să începem. Am învățat că nu trebuie să le realizăm pe toate deodată.
Alege ceva care îți place, ceva la care te pricepi sau pe care ai dori să-l înveți. Fă primul pas, oricât de mic ar fi. Apoi continuă.
Din experiența mea, perseverența face diferența dintre o dorință și ceva ce ajungi cu adevărat să construiești.
3. Ce parte bună pot găsi în toate acestea?
Viața nu merge întotdeauna așa cum ne dorim. Apar dificultăți, dezamăgiri și momente în care pare că nu mai vedem nicio ieșire.
Dar am observat că, uneori, tocmai aceste momente ne învață să privim lucrurile altfel.
Nu spun că trebuie să vedem totul în roz. Spun doar că merită să căutăm și partea bună, lecția sau oportunitatea ascunsă într-o experiență dificilă.
Iar dacă la capătul tunelului ne așteaptă un tren, poate că nu trebuie doar să ne ferim de el. Poate că merită să urcăm și să vedem unde ne duce!
4. Mă simt bine cu ceea ce fac?
Nu tot ce este ușor este și potrivit pentru noi. Și nu tot ce fac ceilalți trebuie să ni se potrivească.
Am învățat că fiecare om are propriul drum, propriile înclinații și propriul ritm. Nu trebuie să fim copii ale altora.
Uneori, tocmai diferențele dintre noi fac viața interesantă. Important este să găsim un echilibru între ceea ce facem, ceea ce credem și ceea ce ne dorim să lăsăm în urma noastră.
5. Am făcut suficient pentru mine însumi?
Este o întrebare pe care mi-o pun și astăzi.
După atâția ani de muncă, familie, proiecte și experiențe, am înțeles că întotdeauna mai există ceva de învățat sau de îmbunătățit.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să fim permanent nemulțumiți de noi înșine.
Cred că există o diferență între recunoștința pentru ceea ce am realizat și dorința de a merge mai departe. Putem fi mulțumiți cu ceea ce avem și, în același timp, să păstrăm dorința de a deveni mai buni.
6. Sunt mulțumit de locul în care mă aflu astăzi?
Nu este o întrebare la care trebuie să răspundem întotdeauna cu DA.
Viața are multe dimensiuni. Poți fi un părinte împlinit, dar să simți că mai ai ceva de învățat. Poți avea o familie frumoasă, dar să dorești să construiești ceva nou.
Pentru mine, familia, credința, munca și ceea ce construim împreună sunt surse importante de împlinire.
Nu trebuie să așteptăm o realizare extraordinară pentru a ne bucura de prezent. Uneori, fericirea se găsește chiar în lucrurile simple pe care le trăim în fiecare zi.
7. Cât de mult îmi este suficient?
Este firesc să ne dorim mai mult. Mai multă siguranță, mai multe posibilități, poate mai mulți bani.
Dar am învățat că nu cantitatea este întotdeauna cea mai importantă, ci rostul lucrurilor pe care le avem.
Și eu mi-am dorit și îmi doresc să realizez multe. Însă merită să ne întrebăm: de cât avem cu adevărat nevoie? Cât suntem dispuși să muncim pentru ceea ce ne dorim? Și, mai ales, ce suntem gata să sacrificăm pentru asta?
Uneori, a ști când este suficient reprezintă o formă de înțelepciune.
8. Ce mă motivează?
Fiecare dintre noi are propriile motive pentru a merge mai departe.
Pentru unii este familia. Pentru alții, credința, libertatea, creația, succesul sau dorința de a lăsa ceva folositor în urma lor.
În cazul meu, motivația vine din mai multe locuri: Dumnezeu, familia, dorința de a construi și bucuria de a învăța lucruri noi.
Nu cred că trebuie să avem o singură sursă de motivație. Viața este prea bogată pentru asta. Putem descoperi bucurie în lucruri diferite, pas cu pas, asemenea unui om care gustă din mai multe feluri de mâncare înainte de a-și alege preferatul.
9. Ce mă face cu adevărat să merg mai departe?
Ce anume te pune în mișcare? Ce te face să te trezești dimineața cu dorința de a face ceva? Ce vis sau idee continuă să revină în mintea ta?
Poate că ai renunțat la unele dorințe pentru că păreau prea greu de realizat. Dar am învățat că, uneori, cel mai mare obstacol este faptul că nici măcar nu mai încercăm.
Nu trebuie să schimbăm totul peste noapte. Nici să devenim altcineva.
Dezvoltarea personală înseamnă, pentru mine, să continuăm să creștem, să învățăm, să ne corectăm și să ne apropiem de omul care suntem chemați să devenim.
Iar această călătorie nu se termină odată cu trecerea anilor.
La orice vârstă, avem încă ceva de învățat, ceva de construit și ceva de oferit.
