Am avut marele har să îi conduc cu mașina puțin prin Statele Unite, pe marele poet creștin Ioan Alexandru, însoțit de prietenul nostru comun, reporterul TVR, Cristi Tepes. Mi-aduc aminte că, înainte de a pleca la drum din Detroit către Chicago, poetul a spus: „Hai sa ne rugam aici!” Eram în parcarea unei mari biserici evanghelice din zona metropolitană a marelui oraș industrial Detroit. Ușa bisericii fiind încuiată la acea oră, Ioan Alexandru s-a aruncat pur și simplu pe genunchi și a inceput să-l slăvească pe Dumnezeu și să invoce binecuvântarea lui Dumnezeu peste cele două nații, americană și română! A fost un moment de respirație duhovnicească profundă, atât de necesară mie, care eram cam singur prin America, soția întorcându-se acasă în România la copii.

Mai jos prezint o evocare a lui Ioan Alexandru (1941-2000), poet, om politic creștin, fondatorul mișcării Provita din România (în 1990), realizată de reporterul Cristi Țepeș pentru Televiziunea Română.

Cu Biblia in America

– Autor: Silviu Despa
În cele două mandate parlamentare, unul de deputat și celălalt de senator pe care Ioan Alexandru le-a dobândit a fondat și întreţinut, împreună cu deputatul Petre Dugulescu, un grup de rugăciune format din parlamentari creştini.

Au fost inspiraţi de grupuri similare din Congresul American şi alte Parlamente din ţările Europei şi mai ales de săptămâna de rugăciune pe care America o face anual la care sunt invitaţi oameni politici din toată lumea: „Ce are omenirea mai de preţ acum este săptămâna de rugăciune pe care o practică America şi pe care în Bizanţ în secolul al şaselea o practica Împăratul Iustinian, iar la noi o practica an de an Constantin Brâncoveanu. Sa fie reintrodusă grabnic în plămânul respiraţiei noastre ancestrale.”

„Numai Evanghelia lui Iisus Hristos ridică repede neamurile” spunea Eminescu. Fără Iisus Hristos nu putem face nimic. Să ne rugăm, să devină ziua naţională a poporului roman ziua de rugăciune naţională.

Sufletul meu este fascinat de America, pentru că în puterea Americii este (n.a.: a fost) Iisus Hristos Domnul domnilor, Împăratul împăraţilor, Lordul lorzilor şi pentru că America are surse uriaşe a se ruga zilnic, dar o data pe an o face la nivel naţional, în spiritul lui Iisus Hristos, începând cu cel ales în fruntea ţării, până la cel mai de jos.

În epoca modernă România nu a avut domni creştini iar ţara a căzut în agnosticism, ateism, așa-zisa liberă cugetare, nepăsare, comunism şi alte –isme nefericite.

„Acum să mergem înainte cu Hristos, nu înapoi, înainte cu Hristos şi cu toţi cei ce se pot ruga. America ne este o pildă. Necunoaşterea ei ne-a dus la împuţinarea, descreşterea şi aventurile politice, păcate nefericite ce le-am urmat, mai ales în acest veac…”

În perioada postdecembristă poetul a fost invitat la diverse conferinţe şi simpozioane, însă cea mai de seamă invitaţie pe care mărturiseşte că a primit-o a fost din partea preşedintelui american de a se ruga împreună înaintea lui Dumnezeu pentru binele omenirii:

“Preşedintele Americii Clinton împreună cu douazeci şi doi de senatori şi congresmani mă invită să mă rog lui Dumnezeu împreună cu ei pentru binele omenirii: „Avem nevoie de rugăciunea Dumneavoastră!”

Ei ştiu un fapt fundamental: cu cât ne rugăm mai mulţi cu atât sunt şanse mai mari, ruga să fie auzită. Nimeni pe pământ până astăzi nu m-a chemat să mă rog cu el. Nici un scriitor, nici un lider politic, nici o invitaţie n-a sosit pe adresa mea până astăzi, unde să fiu poftit să mă rog.

Nu să ţin conferinţe ca în Japonia, nu să citesc din opera mea, nu să ţin referate, ci să mă rog împreună. Nici o regină, nici un rege din Europa nu au făcut probabil, nimănui o asemenea invitaţie (n.a. – intre timp, nu demult, Primul-ministru al Ungariei Orban Viktor s-a rugat impreuna cu Nick Vujicic pentru Ungaria).

Preşedintele Americii mă invită sa mă rog cu dumnealui şi cu toată conducerea administrativă şi cu toată America pentru binele omenirii. Când am primit invitaţia am început să plâng încet ca o ploaie de toamnă, îndelung şi nesfârşit. Există o ţară pe lume care se roagă la nivel naţional odată pe an. Sigur, rugăciunea este o practică de taină a sufletului atins de Hristos, dar odata pe an se roagă cei ce conduc ţara cu poporul lor, cei ce stau în fruntea ţării.

Grecia veche a pierit pentru ca nu se putea ruga, spun învăţaţii, Roma la fel, Rusia roşie la fel, au dispărut pentru că nu se puteau ruga. Germania lui Hitler a dispărut pentru că nu se putea ruga Dumnezeului Celui Viu. România dictatorului ateu a dispărut pentru că nu se putea ruga.

Iată că America se roagă, a ajuns în fruntea neamurilor pentru acest dar al lui Dumnezeu pe care îl cultivă zi de zi, an de an, la nivel naţional. După război este fapta cea mai măreaţă din istoria omenirii pe care o cultivă, după ştiinţa mea, numai America. În numele lui Iisus Hristos, în spiritul Evangheliei Sale.

Ferice de tine popor american, ferice de tine, ţară a făgăduinţei, care ai găsit între oamenii tăi an de an, de la Eisenhower la Clinton, cu tot Senatul şi Congresul, timp de rugaciune cu toţi predicatorii şi toate Bisericile lor.

Dacă ar exista un premiu curat, cel mai de seamă din lume, America să-l ia pentru această saptămână de rugăciune naţională care face cel mai mare bine omenirii, iar celor sau celui ce coordonează acest sublim fapt să i se ridice o statuie mai de seamă decât cea a Libertăţii din apele New York-ului.”

Cu ocazia unei astfel astfel de vizite pe care Ioan Alexandru a făcut-o în America, a oferit preşedintelui SUA cea mai veche traducere românească a Sfintei Scripturi, Biblia lui Şerban Cantacuzino din 1848:

“Ce-aş fi putut duce mai de preţ acelor oameni decât Biblia, nu pentru a-i copleşi, ci mărturia noastră ca seminţie născută de Evanghelia lui Hristos. Aceasta este averea noastră spirituală, faptul că-l preţuim pe Hristos şi trăim din Cuvintele Lui.

N-am admirat şi n-am cunoscut nici un predicator american care ar fi avut ceva în plus a-mi spune faţă de ceea ce ştiu din studiul Bibliei, de la părintele Stăniloaie, Galeriu, de la duhovnicii mei Paisie şi Cleopa şi ceilalţi.

Dar admir America pragmatică, pătrunsă de spiritul lui Iisus Hristos, cea care a salvat Europa de doua ori în acest veac cu o previziune biblica asupra evenimentelor istorice. Iubesc aceşti oameni politici creştini, smeriţi, adânc pătrunşi de taina morţii şi învierii lui Iisus Hristos. Faptul că se roagă anual cu toată naţiunea începând cu preşedintele, este un eveniment unic în acest secol care trebuie să dea de gândit Europei secularizate şi lumii întregi.

Cele mai anticristice forţe la un moment dat în istorie precum Germania nazistă, Rusia comunistă şi Japonia păgână au fost biruite de Evanghelie şi de democraţia de inspiraţie Biblică justă şi perseverentă a Americii şi Angliei.
Sunt singurele parlamente ce se roagă şi astăzi în fiecare dimineaţă lui Dumnezeu. Pragmatica Anglie şi America s-au batut cu antihrist şi au fost mai puternice.”

Ca semn de recunoaştere a celui care reprezenta Romania în faţa Americii, Poetului şi Senatorului Ioan Alexandru i s-a acordat din partea Congresului American, steagul naţional al SUA „The Old Glory” în ziua de 31 august 1993.

Acest steag a fost arborat toată ziua pe clădirea Capitoliului, în onoarea României. Întors din călătorie a scris pe nerăsuflate cartea Cu Biblia în America din care am extras câteva paragrafe. Ea are ca dedicaţie pe prima pagină: „Iubirii fratelui în Iisus Hristos, Douglas Coe, sufletul săptămânii de rugaciune a Americii, de peste doua decenii.”

Am şi acuma manuscrisul acestei lucrări din care am citat şi care-mi aduce aminte de entuziasmul cu care îmi împărtăşea impresiile acestei călătorii dar şi râvna de a împlinii cele bune şi de folos pentru România. Ca răspuns la această vizită senatorul Dan Coates şi congresmanul Frank Wolf au înmânat Biblia cu înscris de aur preşedintelui României. Astfel relaţiile romano-americane au fost reluate prin Sfânta Scriptura.

Ioan Alexandru a fost impresionat de modul în care creștinii americani se implică în viaţa publică. A venit cu un entuziasm şi o râvnă nespusă pentru a se angaja într-un război spiritual împotriva răului, acolo unde el era în cea mai mare concentraţie, adică în instituţiile lăsate de comunişti precum: penitenciare, spitale, azile, case de copii, armată, etc. S-a dus cu Biblia în aceste locuri şi a vestit Vestea cea Bună a lui Dumnezeu oriunde avea ocazia sau era chemat.
–