Ai adus cu tine ceva din Eden:
nădejde, iubire, un freamăt etern.
Cînd privesc la tine, o, Eva!
Nu mai văd păcatul, nu văd căderea ta.
Văd un colț din minunatul rai
din care nu mai pleci, ci stai.

Tu nu mai esti gonită din grădina
casei tale, unde ti-ai găsit odihna,
Ai regăsit iubirea cea curată,
Omul te strigă iar pe nume, ești căutată
să facem împreună casă sfînta
Copiii noștri plîng și… cîntă.

Rămâi acasă nu pleca precum femeia
Ce părăsește astăzi paradisul,
Căci fără tine Adam pierde cheia
iubirii, iar apoi se stinge visul
de doua mii de ani revelat
prin Marele Adam crucificat.

– Iași, 19 ianuarie 1984
Dedicată Anișoarei, iubita mea soție!