Eu văd viața ca o operă de artă, creată de marele Maestru, pe care noi o percepem de la modul cel mai realist până la un abstract uneori greu de înțeles!

Am început să scriu în acest blog în vremea când aproape toți cei dragi erau în viață, iar acum scriu acest articol în memoria părinților Dumitru și Viorica, a misionarului Gelu Hanuseac, a surorii mele dragi Lenuta Hanuseac, a poeților Ionatan Piroșca și Ioan Alexandru, a fraților și a românilor uciși de virus și de sistem, toți prietenii mei dragi care au plecat acasă! Voi încerca sa scriu “in memoriam” câte puțin despre fiecare.