Încălzirea locuinței și viața de câine

Mi-aduc aminte de vremea când aveam acasă o centrală termică pe lemne, ineficientă… iarna tăiam, crăpam și căram lemne, ziua și noaptea, pentru a menține cât de cât o temperatură agreabilă in casă! Viață de câine vagabond, plouat, ziceam în gândul meu!

Ba, câinii vagabonzi, deși au o viață ceva mai lipsită de griji, săracii de ei, sunt triști și singuri 🙁

Sunt câine
Ma cheamă… nu sunt sigur
Reacționez la toți care mă strigă
Azi plouă
Sunt ud și e frig
Trec strada. Mașini multe, multe,
Ma uit în stânga apoi în dreapta, asta am învățat…
Tiptil și tulburat pășesc, claxon, dau laba înapoi,
Încerc din nou, ajung la jumătate și mă gândesc la ploaie: e uda și rece.
Privesc in sus, claxon, mă dau la o parte, claxon, în alta parte.
Si nu mi-e frică, viata m-a învățat că nu am de ce a mă teme.
Trăiesc… nu știu unde
Mănânc de unde apuc și… oameni, oameni sunt peste tot,
De obicei stau cu oamenii fără de casă!
Am simțit ca suntem la fel: triști și fără speranță.

Compilat după: Trilulilu

Din păcate, sunt prea multi oameni și câini care nu au fericirea de a avea o casă cu sobă pe lemne! Așa că mă consider fericit. Întotdeauna am dorit sa ajut pe oameni să își construiască un habitat și sa nu fie triști și fără speranță. In continuare, cu ajutorul bunului Dumnezeu, încerc să o fac atât cât îmi stă în putință!