Procedeul de ignifugare – este sau nu necesar?

Conform Normativului de siguranta la foc P118/1999, fiecare constructie are un grad de rezistenta la foc stabilit prin proiectare, in functie de riscul de incendiu sau categoria de pericol, de destinatie, de categoria de importanta a constructiei.

Acest grad de rezistenta la foc este caracterizat de elementul cel mai dezavantajos privind comportarea lui la foc. Fiecarui element de constructie i se stabileste prin incercari o limita de rezistenta la foc si o clasa de combustibilitate.

Materialele de constructii se clasifica din punct de vedere al comportarii la foc si al aportului pe care il au la initierea si dezvoltarea incendiului, in doua grupe:
· materiale incombustibile – cele care nu ard, nu se aprind, nu se termodegradeaza sub influenta temperaturilor inalte;
· materiale combustibile – cele care se aprind, ard sau se degradeaza sub influenta temperaturii inalte.

Materialele combustibile se impart dupa modul cum se inflameaza, in patru clase de combustibilitate:
· C 1 – practic neinflamabile;
· C 2 – dificil inflamabile;
· C 3 – mediu inflamabile;
· C 4 – usor inflamabile.

Una din conditiile esentiale de protectie la foc, este limitarea utilizarii materialelor combustibile care se aprind usor, propaga focul si aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecarei activitati se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 si C 2 de combustibilitate.
Limita de rezistenta la foc este durata de timp pana la care elementul isi pierde capacitatea de rezistenta la foc intr-un incendiu standard.

Una din conditiile esentiale de protectie la foc, este limitarea utilizarii materialelor combustibile care se aprind usor, propaga focul si aduc un aport mare la dezvoltarea incendiilor. Prin normele specifice fiecarei activitati se impune utilizarea materialelor combustibile numai din clasa C 1 si C 2 de combustibilitate.

Deoarece materialele de constructii din lemn, plastice si textile fac parte din clasa C 4 de combustibilitate, este necesar a li se imbunatati comportarea la foc.

Acest lucru se obtine prin tratarea la suprafata sau in masa materialelor, cu substanta inhibitoare de flacara care pot intarzia aprinderea materialului si pot reduce viteza de propagare a incendiului.

Substantele inhibitoare de flacara actioneaza prin:
· formarea unui strat absorbant al gazelor inflamabile din descompunerea materialelor combustibile;
· formarea unei bariere pentru flacari;
· descompunerea in gaze inerte care dilueaza amestecul combustibil;
· reducerea cantitatilor de distilate gudronoase si favorizarea producerii unui strat de reziduu carbunos cu mare stabilitate la actiunea flacarii.

Procedeul de imbunatatire a comportarii la foc a materialelor combustibile se numeste IGNIFUGARE.

Ignifugarea nu exclude aprinderea si arderea materialului, ci ii confera acestuia o comportare la foc imbunatatita pe o anumita perioada de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci cand se indeparteaza sursa de caldura.

Ignifugarea nu exclude si alte masuri de protectie la foc, cum ar fi: instalatii de semnalizare, instalatii de stins incendii, mijloace de prima interventie.

Ignifugarea este una din cerintele privind siguranta la foc pentru imbunatatirea gradului de rezistenta la foc a cladirii.

O ignifugare corect executata, intretinuta in timp poate imbunatati gradul de rezistenta la foc a unei cladiri, de la gradul V la gradul III si poate reduce alte masuri de protectie care sunt foarte scumpe,
O ignifugare corecta executata poate localiza un incendiu, in focarul initial, prin limitarea aprinderii si arderii in continuare a materialelor de constructii, jucand rolul de bariera, sau poate prelungi faza de ardere lenta, ceea ce duce la neafectarea rapida a structurii de rezistenta si totodata, posibilitatea unei interventii din interior, fara a se ajunge la faza de ardere generalizata.

Ignifugarea se trece din faza de proiectare, proiectantul fiind singurul cu atributii si drepturi de a alege substanta.

Ignifugarea materialelor si produselor combustibile ESTE RECOMANDATA la:
· constructiile noi, la modificarea sau schimbarea destinatiei sau a conditiilor de utilizare a celor existente, precum si periodic la expirarea perioadei de mentinere a calitatii lucrarii de ignifugare specificata de producator;
· realizarea unor elemente de constructie, cum sunt tavane, inchideri sau mascari finisaje s.a.;
· tratamente termice si acustice interioare;
· constructiile provizorii combustibile pentru ateliere, remize, depozite, magazii etc. in care se lucreaza cu substante combustibile sau cu foc deschis;
· investitorii sau proprietarii pot solicita ignifugarea si in alte situatii.

IGNIFUGAREA NU SE RECOMANDA LA:
· materiale combustibile care sunt in contact permanent cu atmosfera umeda (peste 70% umiditate);
· suprafete aparente ale materialelor si produselor din lemn, finisate;
· tamplaria interioara si exterioara, pardoselile, mobilierul, imprejurimile.

NU SE IGNIFUGHEAZA:
· constructiile cu destinatie incompatibila cu substantele ignifuge (depozite cereale, produse alimentare in vrac s.a.);
· partile neaparente ale finisajului interior sau ale altor elemente de constructie respective, indiferent de durata de mentinere a calitatii lucrarii de ignifugare.

Ignifugarea materialelor combustibile ale monumentelor istorice sau de arhitectura se stabileste, de la caz la caz, de proiectant si de comisia monumentelor istorice.

Ignifugare eficienta; dupa cum puteti vedea in videoclip, fibra de celuloza NU arde!