O bere sanatoasa – Guiness

Arthur Guinness a produs o bere relativ noua pentru Irlanda, care continea malt prajit, ceea ce ii dadea o culoare inchisa caracteristica. Acest tip de bere a fost denumita „porter” (engl. portar, hamal, usier; bere bruna) datorita popularitatii ei printre portarii si docherii din Convent Garden si Billingsgate, Londra. „Porter” aparuse in Londra cu cativa ani inainte si era importata in Dublin in detrimentul berilor locale.

Arthur Guinness a fost nevoit intr-un final sa aleaga intre a produce bere neagra sau berea traditionala din Dublin. Luand decizia sa ii bata pe producatorii englezii cu propriile lor arme, Arthur a mizat pe berea bruna (porter). Productia sa a fost atat de fructuoasa incat a inlaturat importurile pe piata irlandeza, a preluat o parte din schimburile englezesti si a revolutionat industria producerii de bere.

Cuvantul „stout” (engl. solid, energic, curajos, tare) a fost adaugat la inceputul anilor 1820 ca un adjectiv pentru substantivul „porter”. „Extra Stout Porter” insemna un sortiment mai tare, mai energic, mai solid. „Stout” a evoluat, transformandu-se in substantiv comun, la fel cum s-a intamplat cu numele de familie Guinness.

In 1825, Guinness Stout se putea gasi si in afara granitelor, iar pana in 1838, Guinness’s St. James’s Gate Brewery a devenit cea mai mare fabrica de bere din Irlanda. In 1881, productia anuala a fabricii a depasit un milion de butoaie pe an, iar in 1914, St. James’s Gate era cea mai mare fabrica de bere din lume.

Astazi, Arthur Guinness ar fi fost mandru de St. James’s Gate. Chiar daca nu mai este cea mai mare (totusi ramane cea mai mare producatoare de bere neagra), ea ramane una dintre cele mai moderne. Guinness este acum produsa in 35 de tari din lume, dar berea de peste hotare trebuie sa contina o aroma produsa la St. James’s Gate. Asa ca principiile de productie specifice lui Arthur persista in fiecare dintre cele 10 milioane de pahare de Guinnes care sunt savurate in fiecare zi in toata lumea.

Compozitia

Guinness Stout este facuta din patru ingrediente naturale: apa, orz, hamei si drojdie. Orzul este prajit pentru a da berii culoarea inchisa si gustul ei caracteristic. Impotriva reputatiei pe care o are printre cei care nu prefera Guinness, aceea de „pranzul la pahar” sau „paine lichida”, Guinness contine numai 1460 kj/l, mai putin decat echivalentul de marime pentru laptele smantanit sau sucul de portocale. Chiar daca in aparenta pare o bere neagra, energizanta si greoaie, Guinness este de fapt destul de slaba pentru un stout si poate fi savurata in combinatie cu majoritatea mancarurilor. Bautorii inraiti de bere stout sustin ca, in comparatie cu alte beri din aceasta categorie, este foarte apoasa.

Guinness Draught contine nitrogen (N2) si dioxid de carbon (CO2). Nitrogenul , spre deosebire de dioxidul de carbon, nu se dizolva in apa, lucru care permite berii sa fie pusa sub mare presiune fara a face spuma. Inalta presiune este necesara pentru a face ca berea sa fie scoasa prin niste orificii fine printr-un robinet, ceea ce cauzeaza „valurile” caracteristice. Finetea berii Guinness se datoreaza aciditatii reduse, iar cremozitatea gulerului este cauzata de efectul de „val”. „Original Extra Stout” are un gust diferit, deoarece contine numai CO2 si este mai acida.