Omul pios

Un om pios stătea de vorba cu îngerul lui Dumnezeu si i-a spus: Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul. Îngerul lui Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit înăuntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.

Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si carel-a facut pe om sa ii lase gura apa. Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnăvicioși. Păreau a fi infometati.

Tineau linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce la gura lingurile pline. Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor. Atunci îngerul lui Dumnezeu a spus: „Acum ai vazut Iadul”.

Au mers apoi catre cealaltă camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se găsea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iți lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipați cu acelasi gen de linguri dar aceștia pareau bine hrăniți si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

„Este foarte simplu” a spus îngerul lui Dumnezeu. „Este nevoie însa de abilitate. Acești oameni sănătoși au învățat sa se hrănească unul pe celalalt, in timp ce ceilalți se gândeau doar la ei înșiși”.