Paradoxul Invierii

Paradoxul învierii

Ma uit la ființa-mi din lut, Prin stări ce-absurdul le-atinge, Puterea din mine se stinge, Eu merg spre necunoscut… Mi-e dor de trecutul în careIn ‘lutul sculptat’ era viață;Să scap în curând de-astă starePrin care ființa-mi îngheață!  Sunt viu dar sunt stins, o știu bine, Încerc să opresc entropia, Iar crâncena luptă din mine Se dă între neant și înviere!  Mă…

Femeia

Femeia

Ai adus cu tine ceva din Eden: nădejde, iubire, un freamăt etern. Cînd privesc la tine, o, Eva! Nu mai văd păcatul, nu văd căderea ta. Văd un colț din minunatul rai din care nu mai pleci, ci stai. Tu nu mai esti gonită din grădina casei tale, unde ti-ai găsit odihna, Ai regăsit iubirea…